LATRÓN s. m. (în Roma antică) denumire dată hoților, sclavilor fugari sau soldaților care dezertau. (< lat. latrones) Vezi definitia »

NAVIFÓN s.n. Aparat telefonic, de construcție specială, folosit la bordul navelor. [Cf. engl. naviphone]. Vezi definitia »

HELICÓN, helicoane, s. n. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu tuba, folosit în fanfarele militare, alcătuit dintr-un tub încovoiat în formă de spirală, prin care trec capul și mâna dreaptă a instrumentistului și cu care sunt emise tonuri grave. – Din fr. hélicon. Vezi definitia »

MASÓN, masoni, s. m. Francmason. – Din fr. maçon. Vezi definitia »

BULÓN s.n. Tijă cilindrică filetată la un capăt, care se folosește la îmbinarea a două piese. [< fr. boulon]. Vezi definitia »