Definita cuvantului istorism
ISTORÍSM s.n. Principiu de bază al metodei dialectice în cercetarea științifică, potrivit căruia evenimentele și fenomenele se studiază în procesul apariției, dezvoltării și pieirii lor, în strânsă legătură cu condițiile istorice concrete care le-au dat naștere. [< rus. istorizm, cf. fr. historisme, germ. Historismus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu istorism
POLITEÍSM s. n. credință în mai multe divinități, caracteristică unor religii. (< fr. polythéisme) Vezi definitia »
BALCANÍSM, balcanisme, s. n. Cuvânt sau construcție sintactică specifică unor limbi balcanice. – Balcani (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »
GIGANTÍSM s.n. Anomalie constând în creșterea exagerată a întregului corp; (p. ext.) creștere exagerată, în general. [< fr. gigantisme]. Vezi definitia »
ADOGMATÍSM s. n. Sistem de gândire care este împotriva dogmelor. ♦ Sistem religios care nu admite dogmele. – Din fr. adogmatisme. Vezi definitia »
PSIHOLOGÍSM s. n. tendința de a interpreta fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale prin factorul psihologic; exagerare a importanței factorului psihologic în literatură. ♦ ~ lingvistic = curent în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, conceput ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. (< fr. psychologisme) Vezi definitia »