NĂUCEÁLĂ, năuceli, s. f. Starea omului năuc; stare de amețeală, de zăpăceală, de buimăceală. [Pr.: -nă-u-] – Năuci + suf. -eală. Vezi definitia »

CLĂCĂȘÍȚĂ, clăcășițe, s. f. (Pop.) Femeie sau fată care ia parte la o clacă (2). – Din clăcaș + suf. -iță. Vezi definitia »

PODOFILÍNĂ s. f. Substanță rășinoasă care se extrage din rizomul unei plante (Podophyllum peltatum), folosită în medicină pentru calitățile sale purgative. – Din fr. podophylline. Vezi definitia »

sunătúră, sunătúri, s.f. (înv.) sunare. Vezi definitia »

PARAPARÉZĂ s. f. paralizie incompletă a membrelor inferioare. (< engl. paraparesis) Vezi definitia »