BATARDÓU, batardouri, s. n. Dig, baraj (provizoriu) așezat în amonte de diverse lucrări de fundații, reparații etc. spre a seca terenul pe care se fac aceste lucrări; p. ext. spațiul astfel delimitat. – Din fr. batardeau. Vezi definitia »

óu (óuă), s. n. – 1. Celulă care conține germenul unei ființe din aceeași speță. – 2. Nod, maleolă. – 3. (Arg.) Testicul. – Mr. ou, megl. uou, istr. owu. Lat. ovum (Pușcariu 1232; Candrea-Dens., 1294; REW 6128), cf. vegl. yuv, it. ouvo, logud., cat. ou, prov. uou, fr. oeuf, sp. huevo, port. ovo. Pentru sensul al doilea, cf. ALR, I, 59. – Der. oua, vb. (a face ouă), mr. oauă, uare, probabil direct dintr-un lat. *ovare (Pușcariu 1233; Graur, BL, V, 107); ouat, s. n. (acțiunea de a oua); ouătoare, adj. f. (care produce ouă). Cf. oară. – Der. neol. (din fr.) oval, adj.; ovar, s. n.; ovul, s. n. Vezi definitia »

MANTÓU s.n. 1. Haină groasă de iarnă purtată de femei. 2. Perdea de pluș așezată în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului. 3. (Herald.) Ornament exterior al unei steme, format dintr-o draperie de hermină. [< fr. manteau]. Vezi definitia »

bou,idiot Vezi definitia »

TRUSÓU s. n. lenjerie de corp și de pat (pentru o fată de măritat) ◊ rufăria unui nou-născut. (< fr. trousseau) Vezi definitia »