ÍCTUS s.n. 1. (Metr.) Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. (Muz.) Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. (Med.) Atac morbid subit; șoc. [Pl. -usuri, (s.m.) -uși. / < fr., lat. ictus]. Vezi definitia »

BACKHAUS, Wilhelm (1884-1969), pianist german. Stabilit în Elveția. Interpret al muzicii lui Beethoven și Brahms. Vezi definitia »

GRUS s. n. PiatrĂ� tare sfĂ�râmatĂ� mĂ�runt, pentru îmbrĂ�carea șoselelor. -Din germ. Grus Vezi definitia »

MÍNUS s.n. 1. Semn grafic de forma unei liniuțe orizontale, folosit pentru indicarea operației de scădere sau care indică un număr negativ. 2. Semn grafic asemănător cu cel din matematică, indicând sarcinile electrice negative. 3. Deficit, lipsă. // adv. Fără, mai puțin, scăzând. [< lat. minus]. Vezi definitia »

CACUS (în mitologia romană), hoț faimos, fiul lui Vulcan. Creatură monstruoasă, este reprezentat cu trei capete scoțînd flăcări pe gură. După o tradiție, a fost sugrumat de Herakles, căruia îi furase vitele în timp ce acesta dormea. Simbolizează hoția și pe cei mai îndemînatici hoți. Vezi definitia »