MĂRÍME, mărimi, s. f. 1. Însușirea de a fi mare; întindere, dimensiune, cantitate, volum. ♦ Talie, statură. ♦ Proporție, valoare. ♦ Importanță, însemnătate, gravitate. ♦ (Fiz.) Proprietate comună a unor obiecte, pe baza căreia acestea pot fi ordonate într-un șir. ◊ Mărime de stare = mărime a unui sistem fizic, care variază cu aceeași valoare, oricum ar trece sistemul între două stări date. (Astron.); Mărime stelară = măsură a strălucirii unui astru; magnitudine. ♦ (Mat.) Fiecare dintre elementele unei mulțimi abstracte atașate unui spațiu geometric cu una sau mai multe dimensiuni și având o structură algebrică independentă de sistemul de coordonate utilizat în acest spațiu. 2. Durată. 3. Strălucire, grandoare; glorie, faimă. ♦ Loc de frunte într-o anumită ierarhie; funcție sau situație înaltă, rang, demnitate; (concr.) persoană care deține un rol important în ierarhia socială; demnitar, fruntaș. 4. (Înv.) Noblețe sufletească, mărinimie. 5. (Înv.) Mândrie, aroganță, trufie. – Mare + suf. -ime. Vezi definitia »

AYME [emé], Marcel (1902-1967), scriitor francez. Nuvele („Omul care trece prin zid”), romane („Iapa verde”) și piese de teatru („Clévembard”) în care umorul se împletește cu fantasticul. Vezi definitia »

CIOCLOVÍME s. f. Ciocoime. – Din cioclov[ină] + suf. -ime. Vezi definitia »

pronume demonstrativ de apropiere Vezi definitia »

nume de fata foarte frumos si des intalnit Vezi definitia »