Definita cuvantului izotomie
IZOTOMÍE s.f. (Bot.) 1. Tip de ramificație în două sau mai multe ramuri egale. 2. Diviziune a unui organ în două părți egale. [Gen. -iei. / < fr. isotomie, germ. Isotomie, cf. gr. isos – egal, tome – tăiere].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu izotomie
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
AMIOTROFÍE s.f. Atrofie a mușchilor în special a celor striați; miatrofie. [Gen. -iei. / < fr. amyotrophie, cf. gr. a – fără, mys – mușchi, trophe – hrană]. Vezi definitia »
PLEUROPNEUMONÍE, pleuropneumonii, s. f. Pneumonie care afectează și pleura adiacentă zonei pulmonare bolnave. [Pr.: ple-u-ro-pne-u-] – Din fr. pleuropneumonie. Vezi definitia »
stejărăríe, stejărăríi, s.f. (reg.) stejăriș, stejăret (pădure de stejar); stejăriște, stejărie, stejărime. Vezi definitia »
INTRICÁȚIE s.f. (Biol.) Amestec, întretăiere; încrucișare întâmplătoare. [Gen. -iei. / < lat. intricatio, fr. intrication]. Vezi definitia »