ÎNFĂȚIȘÁRE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșáre s. f.] – V. înfățișa. Vezi definitia »

nenemeríre s.f. (înv.) faptul de a nu nimeri. Vezi definitia »

DEBURÁRE s.f. Acțiunea de a debura și rezultatul ei; deburaj. [< debura]. Vezi definitia »

surnumíre, surnumíri, s.f. (înv.) supranume. Vezi definitia »

GLISÁRE s.f. Faptul de a glisa. ♦ Lansare prin alunecare pe un plan înclinat. [< glisa]. Vezi definitia »