Definita cuvantului întrerupere
ÎNTRERÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu întrerupere
vânáre s. f., g.-d. art. vânắrii; pl. vânắri Vezi definitia »
sistisíre, sistisíri, s.f. (înv.) înființare. Vezi definitia »
CĂSCÁRE s. f. Căscat1. – V. căsca. Vezi definitia »
LEZÁRE s.f. Acțiunea de a leza și rezultatul ei; ofensă, prejudiciu; rănire, lovire. [< leza]. Vezi definitia »
SOLIDIFICÁRE, solidificări, s. f. Faptul de a (se) solidifica. – V. solidifica. Vezi definitia »