Definita cuvantului întrerupere
ÎNTRERÚPERE s.f. Acțiunea de a (se) întrerupe și rezultatul ei; oprire, suspendare. ◊ Fără întrerupere = neîntrerupt, continuu. ♦ Replică, exclamație etc. care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii. [< întrerupe].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu întrerupere
FOTODEZINTEGRÁRE s.f. Dezintegrare a unui nucleu atomic ca urmare a absorbției unui foton de raze X sau Y de mare energie. [După fr. photodésintégration]. Vezi definitia »
ELECTROCUTÁRE, electrocutări, s. f. Faptul de a (se) electrocuta; străbatere a unui organism viu de către un curent electric de intensitate capabilă să-i provoace o vătămare sau chiar moartea. – V. electrocuta. Vezi definitia »
SUPRAORDINÁRE s. f. (Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [Pr.: -pra-or-] – Supra- + ordinare (rar). Vezi definitia »
ROTIFÉRE s. n. pl. clasă de viermi nematelminți de apă dulce, foarte mici, cu gura înconjurată de cili vibratili. (< fr. rotifères) Vezi definitia »
RICOȘÁRE, ricoșări, s. f. V. ricoșeu. Vezi definitia »