bárbur (-ri), s. m. – 1. Ascuțișul unui topor. – 2. Cep (de îmbinare), unire, legătură, racordare. – 3. Broderie în formă de triunghi pe pieptul unei cămăși. Lat. barbula „bărbă mică” (Hasdeu 2516; REW 949; Candrea-Dens., 136; DAR). – Der. bărbătură, s. f. (incizie la urechea oilor, în formă de triunghi). Vezi definitia »

TIRANOZÁUR s.m. Reptilă carnivoră din era mezozoică, cea mai puternică și mai feroce dintre toate reptilele. [Pron. -za-ur. / < fr. tyrannosaure, cf. gr. tyrannos – tiran, sauros – șopârlă]. Vezi definitia »

OFIÚR s. m. animal marin, asemănător stelei-de-mare, cu brațele mai subțiri și mai lungi, foarte mobile; șarpe-de-mare. (< fr. ophiure) Vezi definitia »

cómur (-ră), adj. – Închis la culoare. Origine necunoscută. Se folosește în Dobr. După Drăganu, Dacor., IX, 208, din mag. komor „înfiorător”, soluție ce nu convine nici semantic nici geografic. Vezi definitia »

a fi lovit de cutremur expr. (iron.) a fi fricos. Vezi definitia »