Definita cuvantului jurisdicție
JURISDÍCȚIE s.f. 1. Putere, competență a unui judecător sau a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriu unde își poate exercita această putere un judecător sau o instanță judecătorească. 2. Totalitatea organelor de judecată de același grad sau competente a soluționa o anumită categorie de litigii. ◊ Organ de jurisdicție = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. [Gen. -iei, var. jurisdicțiune s.f. / cf. lat. iurisdictio, fr. jurisdiction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu jurisdicție
COMISOÁIE, comisoaie, s. f. (Înv.) Soție de comis. – Comis + suf. -oaie. Vezi definitia »
CHEMIGRAFÍE s. f. Tehnică a gravării clișeelor tipografice pe cale chimică. – Din fr. chémigraphie. Vezi definitia »
INCHIZÍȚIE s.f. Instituție ecleziastică, cu prerogative judiciare și penale, vestită prin sentințele sale de o mare cruzime și instituită de biserica romano-catolică (în sec. XIII-XIX) pentru a stăpâni pe așa-numiții eretici și mai ales pentru a oprima pe cei care se opuneau exploatării feudale și asupririi bisericii. [Gen. -iei, var. inchizițiune s.f. / cf. it. inquisizione, fr. inquisition, lat. inquisitio]. Vezi definitia »
tișlăríe s.f. (reg.) tâmplărie. Vezi definitia »
TURBINECTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune a unuia dintre cornetele foselor nazale. [Gen. -iei. / < fr. turbinectomie, cf. lat. turbo – cochilie în formă de con, gr. ektome – excizie]. Vezi definitia »