HUÍLĂ s.f. Varietate de cărbune fosil, compact, uneori șistos sau fibros. [Pron. hu-i-. / < fr. houille]. Vezi definitia »

TAMBURÍNĂ, tamburine, s. f. Instrument muzical popular, folosit pentru acompanierea ritmică a dansului în Spania, Italia și în Orient, de forma unei tobe mici, portative, cu pielea întinsă pe o singură parte și cu plăci de metal sau cu zurgălăi de jur împrejur. [Var.: tamburín s. n.] – Din fr. tambourin, it. tamburino. Vezi definitia »

EXÉDRĂ s.f. 1. (Ist.) Sală de primire în casele romane. 2. Anexă în formă de semicerc a unei construcții, care are în interior scaune de-a lungul zidului. ♦ Construcție în semicerc, într-un parc. [Cf. it. esedra, fr., lat. exedra]. Vezi definitia »

jghebătúră s.f. (reg.) îndoitură, ciubuc. Vezi definitia »

RACEMÁZĂ s.f. Enzimă care catalizează reacțiile de racemizare. [< racem(ic) + -ază]. Vezi definitia »