Definita cuvantului justițiar
JUSTIȚIÁR adj., s.m. (Liv.) 1. (Cel) care avea dreptul de a împărți dreptatea într-o regiune (mai ales în orânduirea feudală). 2. (Cel) care iubește dreptatea, iubitor de dreptate. [Pron. -ți-ar. / < fr. justicier].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu justițiar
UNILOCULÁR, -Ă adj. (Bot.; despre ovare și fructe) Cu o singură lojă (II). [Cf. fr. uniloculaire]. Vezi definitia »
șolovár, șolovári, s.m. (reg.) 1. (mai ales la pl.) ciorap gros de lână. 2. (la pl. cu val. de sg.) pantaloni strâmți de pânză sau de lână. Vezi definitia »
PĂLĂMÁR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar. Vezi definitia »
vlăstár (-re), s. n. – Mlădiță, puiet. – Var. lăstar. Mr., megl. vlăstar. Mgr. βλαστάριον, prin intermediul bg. vlastara, vlastari, var. din bg., sb. lastar (Miklosich, Fremdw., 104; Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 88), cf. alb. vljastar, tc. lastaria. – Der. (v)lăstăret, s. n. (crîng, lăstăriș); (v)lăstări, vb. (a da lăstari); vlăstăriș, s. n. (mulțime de lăstari). Vezi definitia »
NODULÁR, -Ă adj. 1. cu noduli, cu aspect de nodul. 2. fontă ~ă = fontă modificată în care masa de bază este formată din perlită sau ferită, iar grafitul are formă de noduli. (< fr. nodulaire) Vezi definitia »