PANSLAVÍSM s. n. (fr. panslavisme) Curent politic, apărut în Rusia, în sec. 19, care preconiza unirea tuturor popoarelor slave într-un singur stat; ansamblul teoriilor și al mișcărilor politico-culturale care au urmărit unificarea tuturor popoarelor slave într-o singură entitate politică (sub protecția Rusiei). S-a conturat în sec. 19, în special în țările Europei Centrale, supuse dominării austriece. În 1848, a avut loc, la Praga, Congresul naționalităților slave, sub președinția lui F. Palacky, care urmărea realizarea unei federații. Constituirea Imperiului Austro-Ungar (1867) a frustrat însă așteptările mișcării. Către sfârșitul sec. 19, s-a manifestat și un partid democrat în jurul lui M. Bakunin, care relua, în parte, idealul unitar al decembriștilor. (Notă: Definiția este preluată din Dicționarul enciclopedic ilustrat, Editura Cartier, 1999 – DEI.) Vezi definitia »

REVANȘÍSM s.n. Politică revanșardă; spirit de revanșă. [< germ. Revanchismus]. Vezi definitia »

ANGIOSPÁSM s.n. Contracție a fibrelor musculare ale vaselor sanguine. [Pron. -gi-o-. / < fr. angiospasme, cf. gr. angeion – vas, spasmos – spasm]. Vezi definitia »

MILENARÍSM s.n. Credință mistică într-o „împărăție de o mie de ani a lui Dumnezeu” pe pământ, asociată uneori cu idei egalitarist-utopice; chiliasm. [< fr. millénarisme]. Vezi definitia »

HETAIRÍSM s. n. Denumire dată raporturilor sexuale extraconjugale ale bărbaților cu femei de moravuri ușoare. [Pr.: -ta-i-] – Din fr. hétaïrisme. Vezi definitia »