ZORNĂÍT, zornăituri, s. n. Faptul de a zornăi; zgomotul caracteristic pe care îl fac unele obiecte când se lovesc sau se ciocnesc între ele; zornăială, zornăitură, zornet. – V. zornăi. Vezi definitia »

SELENÍT², seleniți, s. m. (Livr.) Locuitor imaginar din Lună. – Din fr. sélénite. Vezi definitia »

NOMOLÍT, -Ă adj. v. nămolit. Vezi definitia »

TORÍT s. n. Silicat natural de toriu, puternic radioactiv, întrebuințat, ca minereu, pentru extragerea unor elemente radioactive. – Din fr. thorite. Vezi definitia »

jitărít s.n. (reg.) 1. ocupația jitarului. 2. plata jitarului. Vezi definitia »