SFÂRÂÍT, sfârâituri, s. n. Faptul de a sfârâi; zgomotul produs de obiecte care sfârâie: sfârâială. – V. sfârâi. Vezi definitia »

BĂJENĂRÍT s. n. (Înv. și arh.) Băjenie. [Var.: bejănărit s. n.] – V. băjenări. Vezi definitia »

PLASMOCÍT s. n. celulă de tip limfoid, secretând globuline-anticorpi, cu funcții importante în mecanismul de apărare umorală a organismului. (< fr. plasmocyte) Vezi definitia »

MISTRIÍT, -Ă, mistriiți, -te, adj. v. MISTRII. – [DLRM] Vezi definitia »

COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus. Vezi definitia »