corp (corpuri), s. n. – Trup. – Var. pl. corpi. Megl. corp. Lat. corpus (sec. XVIII), mai întîi prin intermediul germ., rus. Korpus, mai tîrziu prin fr. corps. În megl. pare a fi cuvînt genuin (Pușcariu 403; DAR). – Der. (din fr.) corporal, adj.; corpulent, adj.; corporație, s. f.; corporativ, adj.; corporatism, s. n.; corpuscul, s. n.; incorpora, vb. Vezi definitia »

ALOCÁRP, -Ă adj. (Biol.; despre fructe) Care prezintă alocarpie. [< fr. allocarpe, cf. allos – altul, karpos – fruct]. Vezi definitia »

FELOCÁRP, -Ă adj. cu fructe suberoase. (< lat. phellocarpus) Vezi definitia »

MONOCÁRP, -Ă, monocarpi, -e, adj. (Bot.; despre plante) Care înflorește și face fruct o singură dată în timpul vieții. – Din fr. monocarpe. Vezi definitia »

SARCOCÁRP s. n. fruct cărnos. (< engl. sarcocarp) Vezi definitia »