vînă (víne), s. f. – 1. Vas sangvin. – 2. Filon, zăcămînt. – 2. Nervură. – 4. Tendon. – 5. Mușchi, pulpă. – 6. (Arg.) Penis. – Mr., megl. vină, istr. virę. Lat. vēna (Pușcariu 1888; REW 9185), cf. vegl. vaina, it., prov., cat., sp. vena, fr. veine, port. veia. – Der. vînar, s. n. (curea de ham sau de șa); vînare, s. f. (cordon de păr de capră, cu care se leagă ițarii pe pulpă), în Trans.; vînos, adj. (puternic, robust); venos, adj., din fr. veineux. Vezi definitia »

postníță s.f. (înv.) femeie care duce viață de pustnic. Vezi definitia »

ASÍZĂ, asize, s. f. Fiecare dintre straturile orizontale de cărămidă, piatră etc., care alcătuiesc o zidărie. – Fr. assise Vezi definitia »

CHÉLNĂRIȚĂ s. f. v. chelneriță. Vezi definitia »

PERIVAGINÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului celular al micului bazin situat în jurul vaginului. [Cf. fr. périvaginite]. Vezi definitia »