IDIOPATÍE s.f. Boală independentă de alte boli pe care le mai are organismul, care își are propriile ei cauze. [Gen. -iei. / < fr. idiopathie, cf. gr. idios – propriu, pathos – suferință]. Vezi definitia »

ECTRODACTILÍE s.f. (Med.) Lipsa congenitală a unuia sau a mai multor degete. [Gen. -iei. / < fr. ectrodactylie, cf. gr. ektroma – avorton, daktylos – deget]. Vezi definitia »

ALIMENTÁȚIE s. f. alimentare (I); hrană, consum. ♦ ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare. (< fr. alimentation) Vezi definitia »

HIPOLUTEINÍE s. f. hiposecreție de progesteron a ovarului. (< fr. hypolutéinie) Vezi definitia »

ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne, -i s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »