OBIÉCȚIE, obiecții, s. f. Argument pe care îl invocă cineva împotriva unei teze, a unei propuneri sau a unei pretenții; observație prin care cineva își manifestă dezacordul față de ceva. [Var.: obiecțiúne s. f.] – Din fr. objection. Vezi definitia »

FÚCSIE s. f. arbust ornamental cu flori roșii, galben-verzui sau pestrițe; cerceluș. (< fr. fuchsia) Vezi definitia »

șuncăríe, șuncăríi, s.f. (înv.) mezelărie. Vezi definitia »

EMBRIOTROFÍE s. f. totalitatea proceselor prin care se asigură nutriția oului în dezvoltare, a embrionului sau a fătului. (< fr. embryotrophie) Vezi definitia »

CHERULARIE (KERULARIOS), Mihail (c. 1000-1059), patriarh de Constantinopol (1043-1059), excomunicat de papa Leon IX, l-a excomunicat la rîndul său pe acesta, ceea ce a provocat Marea Schismă (1054). Vezi definitia »