CANTITÁTE s.f. 1. Categorie filozofică desemnând determinări ale obiectelor și proceselor care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei, gradului etc., a cărei schimbare între anumite limite nu produce transformări ale calității acestora, ci pregătește numai aceste transformări. V. calitate. 2. Proprietate care poate fi reprezentată printr-un număr obținut dintr-o măsurare sau dintr-o numărare; tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat. ♦ câtime, număr, mărime. ♦ (Log.) Criteriu de clasificare a judecăților de predicație după sfera subiectului. 3. Durata rostirii unui sunet sau a unei silabe. [Cf. fr. quantité, it. quantità, lat. quantitas]. Vezi definitia »

nucăríște, nucăríști, s.f. (reg.) livadă cu nuci; nucet, nucărie, nucăt. Vezi definitia »

SĂNĂTÁTE s. f. 1. Stare a unui organism la care funcționarea tuturor organelor se face în mod normal și regulat. ◊ Casă de sănătate = sanatoriu; ospiciu. Sănătatea publică = bunăstarea sanitară, starea de salubritate a întregii populații. ◊ Expr. În sănătatea (cuiva sau a ceva) = a) urare făcută când se bea un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, în cinstea cuiva sau a ceva. Sănătate (bună)! = a) formulă de urare la despărțire; b) s-a sfârșit, nu mai e nimic de făcut; puțin îmi pasă! atâta pagubă! 2. Fig. Tărie, robustețe. – Lat. sanitas, -atis. Vezi definitia »

MÂNZÉȘTE adv. (În expr.) A râde (sau a zâmbi) mânzește = a râde (sau a zâmbi) silit, nenatural. – Mânz + suf. -ește. Vezi definitia »

IMBECILITÁTE s. f. 1. deficiență mintală; tâmpenie. 2. comportare, vorbire de imbecil; prostie, inepție. (< fr. imbécillité, lat. imbecillitas) Vezi definitia »