SOLECÍSM s.n. Greșeală de sintaxă (în vorbirea literară). [< fr. solécisme, cf. gr. soloikismos < Soloi – oraș din Cilicia, colonie ateniană unde se vorbea o greacă incorectă]. Vezi definitia »

SINAPÍSM s.n. Cataplasmă din făină de muștar cu apă, care se aplică pe diferitele părți bolnave ale corpului spre a provoca un aflux de sânge. [< fr. sinapisme, cf. lat. sinapis – muștar]. Vezi definitia »

MAGÍSM s. n. mazdeism. (< fr. magisme) Vezi definitia »

PANTEÍSM s.n. Concepție filozofică monistă potrivit căreia divinitatea este identificată cu întreaga natură. [Pron. -te-ism. / < fr. panthéisme, cf. gr. pas – tot, theos – zeu]. Vezi definitia »

OSMOTACTÍSM s. n. (biol.) mișcare celulară autonomă pentru restabilirea echilibrului osmotic. (< fr. osmotactisme) Vezi definitia »