MONOFTONGÁ, pers. 3 monoftonghează, vb. I. Refl. (Despre diftongi) A se reduce la o singură vocală. – Din fr. monophtonguer. Vezi definitia »

LEGÁ², leghez, vb. I. Tranz. (Înv.) A lăsa ceva prin legat², prin testament; a testa¹. – Din fr. léguer, lat. legare. Vezi definitia »

EPILOGÁ vb. tr. a face comentarii asupra unui fapt, eveniment etc.; a conclude. (< fr. épiloguer) Vezi definitia »

străfigá¹, străfig, vb. I (reg.) 1. a strănută. 2. a sughița. 3. (despre cai) a forăi; a necheza. 4. a scuipa. Vezi definitia »

îngurgá, îngúrg, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se împreuna, a se încârdăși, a se înhăita, a se asocia, a se întovărăși. 2. (refl.) a intra în legături de dragoste cu cineva; a se înnădi, a se îngurlui. 3. (refl.) a se încurca (într-o afacere). 4. a face ceva de mântuială, fără pricepere, fără rânduială; a înciripa, a înjgheba, a înciocăla, a îndruga, a îndrila. 5. a îndruga verzi și uscate, a palavragi. 6. a ocoli adevărul, a umbla cu șoalda. 7. a încâlci, a încăiera. Vezi definitia »