ELECTROTERMÍE s. f. Parte a electrotehnicii care se ocupă cu utilizarea energiei electromagnetice pentru obținerea căldurii necesare unor operații tehnologice sau pentru încălzit; electrocăldură. – Din fr. électrothermie. Vezi definitia »

FONODACTILOGRAFÍE s. f. metodă modernă de înlocuire a stenografiei cu aparate electronice. (< fono- + dactilografie) Vezi definitia »

-HELÍE elem. heli(o)-. Vezi definitia »

ANODONȚÍE s.f. Lipsă a dinților. [Gen. -iei. / < fr. anodontie, cf. gr. an – fără, odous – dinte]. Vezi definitia »

DROGHERÍE s.f. Magazin unde se vând articole de parfumerie și uneori preparate farmaceutice. [Gen. -iei. / < fr. droguerie, cf. it. drogheria]. Vezi definitia »