BÚTCĂ, butci, s. f. (Înv. și arh.) Caleașcă. – Ucr. budka. Vezi definitia »

corțofálă, corțofále, s.f. (reg.) parte a unei căruțe. Vezi definitia »

superofértă s. f., g.-d. art. superofértei; pl. superoférte Vezi definitia »

SÉPTIMĂ¹ s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șapte note consecutive; treapta a șaptea de la o treaptă dată. [< lat. septima, cf. fr. septième]. Vezi definitia »

GLÉZNĂ, glezne, s. f. 1. Parte a membrului inferior care cuprinde porțiunea articulației tibiei cu tarsul. ♦ Proeminență osoasă formată în această regiune. ♦ Parte mai subțire a gambei, situată deasupra articulației tibiei cu tarsul. 2. Parte a piciorului unor animale cuprinsă între fluier și chișiță. – Din sl. glezinŭ, glezna. Vezi definitia »