AFIRMAȚIÚNE s.f. v. afirmație. Vezi definitia »

COGITAȚIÚNE s. f. cugetare, gândire. (< fr. cogitation, lat. cohitatio) Vezi definitia »

DICȚIÚNE, dicțiuni, s. f. Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Artă de a pronunța corect și clar un text. [Pr.: -ți-u-. – Var.: dícție s. f.] – Din fr. diction, lat. dictio, -onis. Vezi definitia »

IMPULSIÚNE s. f. v. impulsie. Vezi definitia »

MIXTIÚNE, mixtiuni, s. f. (Farm.) Amestec de droguri într-un lichid pentru a prepara un medicament. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. mixtion. Vezi definitia »