FÁȘĂ, feși, s. f. 1. Bucată lungă și îngustă de pânză cu care se înfășoară strâns copiii mici, peste scutece. ◊ Expr. Din (sau în) fașă = (de) pe vremea când era copil mic; p. ext. de când se știe, de la început. Abia ieșit din fașă = foarte tânăr, încă copil. 2. Fâșie lungă și îngustă de tifon cu care se bandajează rănile. [Pl. și: feșe] – Lat. fascia. Vezi definitia »

lávră (lávre), s. f. – 1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră. – Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră). Vezi definitia »

OGÁRCĂ, ogarce, s. f. (Pop.) Femela ogarului. – Ogar + suf. -că. Vezi definitia »

TRICOMONÁZĂ s. f. boală cauzată de tricomonas, care determină avorturi, sterilitate, infecții etc. (< fr. trichomonase) Vezi definitia »

BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr. bacchante) Vezi definitia »