Definita cuvantului lepidosiren
LEPIDOSIRÉN s.m. Pește specific fluviului Amazon, care respiră prin branhii și prin plămâni. [< fr. lépidosirène].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu lepidosiren
ALERGÉN, alergene, s. n. (Med.) Antigen care provoacă reacții de hipersensibilitate mediate prin mecanisme imunologice (conform terminologiei Academiei Europene de Alergologie și Imunologie Clinică – EAACI). – Din fr. allergène. Vezi definitia »
Sanogen înseamnă „ceea ce promovează sănătatea”.
Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998
sanogenétic adj. m., pl. sanogenétici; f. sg. sanogenétică, pl. sanogenétice
Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002
sanogenéză s. f., g.-d. art. sanogenézei
Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002
SANOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la sanogeneză, care aparține sanogenezei. [Cf. fr. sanogénétique].
Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986
SANOGENÉZĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele de urbanizare, de poluare etc. [Cf. fr. sangenèse < lat. sanus – sănătos, gr. genesis – naștere].
Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986
SANOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la sanogeneză. (< fr. sanogénétique)
Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000
SANOGENÉZĂ s. f. ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă. (< fr. sanogenèse)
Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 Vezi definitia »
ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viață; (despre procese) care are loc, care se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiogène. Vezi definitia »
ABDOMÉN s.n. 1. Parte a corpului cuprinsă între torace și bazin; pântece, burtă. 2. Ultimul segment al corpului artropodelor. [< fr., lat. abdomen]. Vezi definitia »
DUPLÉN s.n. Material de protecție pentru căptușirea cisternelor de oțel. [Nume comercial]. Vezi definitia »