OBEDIÉNȚĂ s.f. (Liv.) Supunere, ascultare. [Pron. -di-en-. / cf. lat. oboedientia, fr. obédience]. Vezi definitia »

ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë. Vezi definitia »

TĂȘCÚȚĂ, tășcuțe, s. f. Diminutiv al lui tașcă; tășculiță. – Tașcă + suf. -uță. Vezi definitia »

BANÁNĂ, banane, s. f. 1. Fructul bananului; are formă lunguiață și este făinos, zaharos și aromatic. 2. Piesă de metal care se montează la capătul unei conducte electrice și se introduce într-un dispozitiv pentru a stabili contactul electric. – Fr. banane. Vezi definitia »

OFTALMOPTÓZĂ s. f. ieșire în afară a globului ocular. (< fr. ophtalmoptose) Vezi definitia »