MILIMÉTRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru lungimi, care reprezintă a mia parte dintr-un metru. [Cf. fr. millimètre]. Vezi definitia »

AGÉSTRU, agestre, s. n. Con de dejecție. – Din fr. agestre. Vezi definitia »

SFIGMOMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea pulsului; pulsometru (2); tensiometru (2). (< fr. sphygmomètre) Vezi definitia »

CÁDRU, cadre, s. n. I. 1. Ramă în care se fixează un tablou, o fotografie etc. ♦ Tablou, fotografie etc. înrămate ♦ Fig. Persoană foarte frumoasă. 2. Pervaz al unei uși sau al unei ferestre. ♦ Deschizătură a zidului ocupată de o ușă sau de o fereastră. ♦ Desen care înconjură, mărginește un text, o hartă, o fotografie etc. ♦ Porțiune a unei mărci poștale pe care este executat desenul. 3. Fig. Mediu, ambianță. ♦ Spațiu în limitele căruia este cuprinsă o imagine pe o peliculă cinematografică. 4. Fig. Limitele unei probleme, ale unui subiect, ale unei acțiuni etc.; p. ext. cuprinsul dintre aceste limite. 5. Schelet alcătuit din bare de lemn, de metal sau din grinzi de beton armat, care se întrebuințează la construcții; suport pentru diferite aparate. ♦ Schelet pe care sunt înfășurate conducte (electrice, radiofonice etc.) izolate. II. 1. (La pl.) Efectiv de bază al salariaților dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, dintr-un sindicat etc.; elementele de conducere și de comandă ale subunităților și unităților militare; p. gener. întregul efectiv al unei întreprinderi sau al unei instituții. ♦ (Rar.; la sg.) Persoană din efectivul unei întreprinderi sau instituții, dintr-o organizație etc. 2. (Ieșit din uz; la pl.) Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc. care se ocupă cu angajarea personalului. (II 1.), cu evidența lui etc.; serviciul personal. ♦ (Astăzi rar; la pl.) Serviciu care se ocupă cu angajarea și evidența personalului unei întreprinderi, instituții etc. [Var.: (I 1.) cádră s. f.] – Din fr. cadre, (II) rus. kadrî. Vezi definitia »

coriándru (coriándri), s. m. – Plantă (Coriandrum sativum). – Var. (înv.) coliandru, coriand. Lat. coliandrus (sec. XVI), gr. ϰορίανδρος. Împrumut literar. Vezi definitia »