Definita cuvantului levantin
LEVANTÍN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din România. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu levantin
BRAIN-DRAIN loc.s. (Liv.) Emigrare în masă a savanților europeni spre Statele Unite ale Americii și Canada. [Pron. brein-dréin. / < americ. brain-drain]. Vezi definitia »
BEDR-ED-DIN (1363-1420 sau 1353-1416), șeic turc. Unul dintre conducătorii marii răscoale antifeudale din Imp. Otoman (1415-1420); sprijinit de Mircea cel Bătrîn, care l-a adăpostit în Țara Românească. Vezi definitia »
ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (și substantivat, n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba șasea). Poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus. Vezi definitia »
ULTRAMARÍN s.n. Produs sintetic obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf, întrebuințat drept colorant albastru. [< fr. ultramarine]. Vezi definitia »
BAYIN, Naung, rege birman (1551-1581), din dinastia Toungo. S-a distins în campania de cucerire a statelor Pegu (1540) și Ava (1555). A reprimat anarhia internă a triburilor supuse. Vezi definitia »