SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție spitalicească (climaterică sau balneară) pentru îngrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoză); (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din fr. sanatorium. Vezi definitia »

CAPRÍCIU s. n. 1. dorință trecătoare, extravagantă; gust neobișnuit, ciudat; toană. 2. (muz.) piesă cu caracter capricios, de virtuozitate, de construcție liberă. (< fr. caprice, it. capriccio) Vezi definitia »

HIPOSCÉNIU s. n. (ant.) zid care susținea scena unui teatru deasupra orchestrei. ◊ parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. (< fr. hyposcénium) Vezi definitia »

váriu (livr.) [riu pron. rĩu] adj. m., f. várie (-ri-e); pl. m. și f. várii Vezi definitia »

plénchiu, plénchii, s.m. (reg.) persoană care acționează numai după bunul său plac. Vezi definitia »