BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. ♦ Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Fr. bascule. Vezi definitia »

bonétă (bonéte), s. f. – Căciuliță, tichie. – Var. bonet. Fr. bonnet. Vezi definitia »

PROTODERMĂ s. f. strat celular extrem al meristemului primar din regiunea apicală a organelor radiculare, care dă naștere epidermei. (< fr. protoderme, lat. protoderma) Vezi definitia »

crácoviță, crácovițe, s.f. (reg.) manta țărănească; ghebă (ghibă). Vezi definitia »

AORTÍTĂ s. f. inflamație (cronică) a aortei. (< fr. aortite) Vezi definitia »