ÁRMĂ, arme, s. f. 1. Obiect, unealtă, aparat, mașină care servește în lupta împotriva inamicului, la vânat, în unele probe sportive etc. ◊ Expr. A fi (sau a se afla) sub arme = a face serviciul militar. ♦ Parte dintr-o armată specializată și dotată pentru un anumit fel de luptă; serviciu militar specializat în acest sens. 2. (La pl.) Armament. 3. (În sintagma) Armă ecologică = nume generic dat metodelor și tehnicilor de război destinate modificării condițiilor normale ale mediului înconjurător al inamicului. 4. Fig. Mijloc de luptă (pe planul ideilor, al politicii etc.). ◊ Expr. A bate (pe cineva) cu propriile arme = a învinge (pe cineva) cu propriile argumente. 5. (La pl.) Ansamblul semnelor simbolice de pe o stemă, de pe un blazon etc. – Lat. arma. Vezi definitia »

tuturíșcă, tuturíști, s.f. (reg.) fluier din coajă de salcie. Vezi definitia »

PRISPUȘOÁRĂ, prispușoare, s. f. Prispuliță. – Prispă + suf. -ușoară. Vezi definitia »

OCULTÍSTICĂ s.f. – V. ocultistic (2) [DEX'98] Vezi definitia »

TURBOPÓMPĂ s.f. Agregat alcătuit dintr-o pompă și o turbină. [< fr. turbopompe, cf. germ. Turbo-Pumpe]. Vezi definitia »