ISOPLÉTĂ s.f. v. izopletă. Vezi definitia »

cî́rjă f., pl. ĭ (vsl. kryžĭ și križĭ, cruce, cîrjă. V. cruce, crăițar, crijac, cîrjoĭez, cocîrjez, ocîrjesc). Bastonu de ceremonie al prelaților ortodocșĭ. Baston cu mîneru încovoĭat. Bățu cu care se amestecă cheagu´n lapte. (V. fercheteŭ). Fie-care din cele doŭă bețe în care bolnaviĭ saŭ șchĭopiĭ își sprijină supsuorile [!] ca să poată merge (catalige): a merge în cîrjĭ. Vezi definitia »

recoltă, recolte s. f. (deț.) tutunul și mucurile de țigară adunate de chiștocari. Vezi definitia »

MÓRVĂ s.f. Boală contagioasă (la cai), care se manifestă prin ulcerații pe mucoasa nazală, respirație grea etc.; (pop.) răpciugă. [< fr. morve]. Vezi definitia »

FRONTOLÍZĂ s. f. totalitatea fenomenelor care însoțesc destrămarea unui front (5). (< fr. frontolyse) Vezi definitia »