BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță. Vezi definitia »

cheșcheréică s.f. (reg.) unealtă de dulgherie. Vezi definitia »

fertíță (fertíțe), s. f. – Amic, complice, tăinuitor. Origine necunoscută. Cuvînt de argou, poate legat de germ. Wārter „pază”. Vezi definitia »

spinărúică, spinărúici, s.f. (reg.) spinare mică, spinărușă, spinăruță. Vezi definitia »

plătícă, plătíci, s.f. (reg.) fiecare dintre cele două bucăți de slănină (cu șorici) care se scot după tăierea porcului; bucată mare de slănină. Vezi definitia »