PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif. Vezi definitia »

RECÍF s.n. Formație de stânci submarine rezultată prin acumularea de organisme care trăiesc în colonii și care secretă carbonat de calciu. [< fr. récif, cf. sp. arrecife < ar. arrasif – dig]. Vezi definitia »

rósbif / (angl.) roast beef [pron. rắŭstbif] s. n., pl. rósbifuri / roast beefuri Vezi definitia »

psif (-furi), s. n. – Alegere. Ngr. ψῆφος (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

PONTÍF s.m. 1. Membru al colegiului sacerdotal suprem din vechea Romă, care supraveghea cultul; (astăzi) prelat, episcop. ♦ Suveran pontif = papă. 2. (Fig.; adesea ironic) Om care își dă aere de superioritate. [< fr. pontife, cf. lat. pontifex]. Vezi definitia »