RECÍF s.n. Formație de stânci submarine rezultată prin acumularea de organisme care trăiesc în colonii și care secretă carbonat de calciu. [< fr. récif, cf. sp. arrecife < ar. arrasif – dig]. Vezi definitia »

ȚIF s. m. (Rar) Iarbă cu firul cilindric, fără foi. – Et. nec. Vezi definitia »

veríf s. n. – Curmeziș, oblicitate. – Var. veref. Bg. na verevŭ (Scriban). Vezi definitia »

APOCRÍF, -Ă, apocrifi, -e, adj. (Despre scrieri) Care este atribuit altui autor decât celui adevărat; a cărui autenticitate este îndoielnică. ♦ (Substantivat, n.) Scriere religioasă nerecunoscută azi între cele canonice. – Din fr. apocryphe, lat. apocryphus. Vezi definitia »

-GRÍF elem. „enigmă”. (< fr. -griphe, cf. gr. griphos) Vezi definitia »