BUIMÁC, -Ă, buimaci, -e, adj. Amețit (de somn, de beție, de frică etc.); zăpăcit, năuc. Vezi definitia »

POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în țările române în sec. XVII-XVIII. – Din pol. pólturak. Vezi definitia »

lipác s.m. (reg.) căprior alipit în colțul acoperișului; nadă. Vezi definitia »

CAVALERUL TRAC, zeu minor, reprezentat călare, venerat în Tracia și Moesia. Cultul său s-a răspîndit în vremea Imp. Roman și la N de Dunăre. Vezi definitia »

popânzác², popânzáce, s.n. (reg.; mai ales la pl.) mușuroi format din rogoz și alte plante de baltă; insulă plutitoare din tulpini, rizomi, rădăcini etc.; plavie. Vezi definitia »