Definita cuvantului locatar
LOCATÁR, -Ă s.m. și f. Persoană care locuiește stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locație (1); chiriaș. [< fr. locataire].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locatar
REZIDUÁR, -Ă adj. care formează reziduuri. (< fr. résiduaire) Vezi definitia »
POLICELULÁR, -Ă adj. pluricelular. (< fr. polycellulaire) Vezi definitia »
HABÁR s.n. 1. (În expr.) A nu avea habar (de sau despre ceva) = a) a nu ști nimic, a nu avea nici o idee despre ceva; b) a nu-și face griji, a nu-i păsa de ceva. 2. (Reg.; în expr.) Cum (ți-)e habarul? = cum (îți) merge? cum stau lucrurile? – Din tc. haber, „veste, informație“sau persana „bi khabar ” ignorant„. Vezi definitia »
sălbănár s.n. (reg.) cusătură cu care se împodobesc poalele la portul popular. Vezi definitia »
șesar, șesari s. m. 1. carte de joc marcată cu numărul șase. 2. component al unei echipe sportive, purtător al tricoului cu numărul șase. 3. (intl.) complice care stă de pază pentru ca infractorul să nu fie prins asupra faptului. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z