Definita cuvantului locutor
LOCUTÓR s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< fr. locuteur].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locutor
ACORDÓR s.n. Unealtă pentru acordarea instrumentelor muzicale. [Pl. -oare. / cf. fr. accordoir]. Vezi definitia »
NERECUNOSCĂTÓR, -OÁRE, nerecunoscători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care nu-și manifestă recunoștința, lipsită de recunoștință; (om) ingrat. – Ne- + recunoscător. Vezi definitia »
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. – Din bobina + suf. -tor (după fr. bobineur). Vezi definitia »
VIZITATÓR, -OÁRE, vizitatori, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care vizitează o localitate, un muzeu, o expoziție etc. 2. (Rar) Persoană care face cuiva o vizită. – Vizita + suf. -tor. Vezi definitia »
DEMARÓR s. n. 1. mecanism motor sau instalație care servește la pornirea motoarelor cu ardere internă. 2. aparat electric montat la circuitul motoarelor electrice, care le asigură demararea. (< fr. démarreur) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z