Definita cuvantului locutor
LOCUTÓR s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< fr. locuteur].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu locutor
SEDUCĂTÓR, -OÁRE, seducători, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare. 2. S. m. Bărbat care abuzează de buna credință a femeilor, ademenindu-le și seducându-le cu promisiuni înșelătoare; ademenitor, înșelător. – Seduce + suf. -ător. Vezi definitia »
RETROVIZÓR s.n. Oglindă care permite conducătorului unui (auto)vehicul să vadă în spate. [Cf. fr. retroviseur < lat. retro – înapoi, visum < videre – a vedea]. Vezi definitia »
RÍTOR s. m. v. retor. Vezi definitia »
ȘINÓR, șinoare, s. n. (Reg.) Șnur, șiret; găitan. – Din magh. zsinór. Vezi definitia »
ECARTÓR s.n. Instrument chirurgical pentru menținerea la distanță a buzelor unei plăgi. [Cf. fr. ecárter – a îndepărta]. Vezi definitia »