Definita cuvantului logică
LÓGICĂ s.f. 1. Știință a demonstrației, a formelor și a legilor gândirii, ale raționării juste. ◊ Logică matematică (sau simbolică) = ramură a logicii care folosește în cercetare procedeul logic-matematic; logistică. ◊ Logică a științei = disciplină care cercetează produsele activității științifice; ipoteze, teorii, concepte etc. 2. Gândire justă, raționament temeinic. 3. Cerință firească, temei, rațiune. [Gen. -cii. / cf. fr. logique, it., lat. logica, < gr. logos – rațiune].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu logică
PARAMORFÓZĂ s. f. proces de transformare a structurii unui mineral, păstrând compoziția chimică și forma exterioară a cristalului inițial. (< germ. Paramorphose) Vezi definitia »
APROPIETÚRĂ, apropieturi, s. f. (Rar) Loc de întâlnire, de apropiere a unor lucruri. – Din apropia + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
DIGENÉZĂ s.f. (Biol.) Însușire a unor viețuitoare de a avea două moduri de reproducere (sexuată și asexuată). [Cf. gr. dis – de două ori, genesis – naștere]. Vezi definitia »
BRÚSĂ s. f. formație vegetală din regiunea tropicală de stepă, în care predomină arbuștii. (< fr. brousse) Vezi definitia »
BALÉNĂ s. f. 1. mamifer cetaceu foarte mare. ◊ (fam.) persoană foarte grasă. 2. lamelă flexibilă, din fanoane de balenă (1), pentru a ține întinse gulerele la cămăși, corsetele etc. 3. spetează la ambarcațiile de sport. (< fr. baleine, lat. balaena) Vezi definitia »