metodă de restaurare folosind elemente căzute la fața locului, monument refăcut din piesele originale Vezi definitia »

CRÚPĂ, crupe, s.f. Partea superioară a corpului unor mamifere, cuprinsă între șale și baza cozii. Vezi definitia »

-ÓZĂ¹ suf. „Glucid, provenit din glucoză”. (din fr. -ose; cf. /gluc/oză) Vezi definitia »

ORÂNDUIÁLĂ, orânduieli, s. f. 1. Rânduială, ordine, întocmire, organizare. ◊ Loc. adv. Cu orânduială = în mod organizat, cu rost. ◊ Loc. vb. A pune în (bună) orânduială sau a pune orânduială = a orândui. 2. (Înv.) Hotărâre, dispoziție, ordin; (concr.) act care conține o hotărâre. 3. Orânduire socială. [Pr.: -du-ia-] – Orândui + suf. -eală. Vezi definitia »

ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scăbia (= scabies). Vezi definitia »