CIOBĂNÉL, ciobănei, s. m. Ciobănaș. – Cioban + suf. -el. Vezi definitia »

CĂRĂBUȘÉL, cărăbușei, s. m. Insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor, asemănătoare cu cărăbușul, dar mai mică și mai păroasă decât acesta (Rhizotrogus solstitialis). – Cărăbuș + suf. -el. Vezi definitia »

ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel. Vezi definitia »

coșoțél (-éi), s. m. – (Trans., înv.) Monedă maghiară de 10 kreuzer, scoasă de guvernul revoluționar de la 1848, condus de Kossuth Lajos. De la Kossuth (DAR). Vezi definitia »

ANGHEL, Gheorghe (1904-1966, n. Turnu Severin), sculptor român. Reprezentant, alături de D. Paciurea și Brâncuși, al școlii moderne de sculptură în România. Portrete remarcabile prin noblețea sentimentului, monumentalitate și tendința de a spiritualiza chipurile („Eminescu”, „Cărturarul”, „Pallady”). Compoziții simbolice a căror temă este maternitatea, muzica, istoria („Nud de femeie”, „Maternitate”). Vezi definitia »