CAVITÁȚIE, cavitații, s. f. Fenomen de producere, într-un curent de lichid, a unui vid parțial unde se formează bule de vapori sau de gaze care, aglomerându-se, determină vibrații și coroziune mecanică, prezentând pericol de distrugere pentru pereții conductei prin care circulă lichidul, pentru paletele turbinelor etc. – Din fr. cavitation. Vezi definitia »

AGROMETEOROLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea condițiilor meteorologice sub aspectul influenței acestora asupra producției agricole. [Pr.: -te-o-] – Agro- + meteorologie. Vezi definitia »

MEROTOMÍE s.f. Secționarea chirurgicală a unei celule vii. [Gen. -iei. / < fr. mérotomie]. Vezi definitia »

OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (Fiziol.) Miros. [Var.: olfacțiúne s. f.] – Din fr. olfaction, lat. olfactio, -onis. Vezi definitia »

-SPONGÍE² elem. spongio-. Vezi definitia »