FILOZOFÍE s. f. 1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale. ♦ ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului. 2. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei. ♦ ă culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii. 3. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism. 4. (fam.) problemă greu de rezolvat. 5. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci. (< fr. philosophie, gr. philosophia) Vezi definitia »

POLIMETRÍE s.f. Combinarea simultană a două sau a mai multor feluri de măsuri în muzica scrisă pentru două sau mai multe voci. [Gen. -iei. / < it. polimetria, cf. gr. polys – mult, metron – măsură]. Vezi definitia »

cancelarie, cancelarii s. f. (intl.) sediul poliției. Vezi definitia »

ENDODIASCOPÍE s.f. Examinare a cavităților corpului cu ajutorul endodiascopului. [Pron. -di-a-. / < fr. endodiascopie, cf. gr. endon – înăuntru, dia – prin, skopein – a privi]. Vezi definitia »

ASCORBINEMÍE s. f. prezența acidului ascorbic în sânge. (< fr. ascorbinémie) Vezi definitia »