PARTITÚRĂ s. f. text muzical distribuit pe partide vocale sau instrumentale, astfel încât să poată fi urmărit concomitent. ◊ compoziție muzicală. (< it. partitura, germ. Paritur) Vezi definitia »

iaieciníță s.f. (înv.) papară (de ouă), scrob, papă. Vezi definitia »

ȚĂȚÍCĂ, țățici, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui țață. – Țață + suf. -ică. Vezi definitia »

RÓCĂ, roci, s. f. Agregat mineral natural, de compoziție aproape uniformă, care alcătuiește scoarța Pământului. – Din it. rocca Cf. fr. roc. Vezi definitia »

ráină (-ne), s. f. – Cratiță. Origine îndoielnică. După Scriban, din germ. reine „curățare”. În Trans. și Banat. Vezi definitia »