METOCÁR, metocari, s. m. Călugăr care are în grija lui un metoc. – Metoc + suf. -ar. Vezi definitia »

numar natural Vezi definitia »

PARȚIÁR adj. (Jur.; astăzi ieșit din uz; în sintagma) Colon parțiar = persoană care lua în arendă o bucată de pământ și împărțea beneficiul cu proprietarul. [Pr.: -ți-ar] – Din lat. partiarius [colonus]. Vezi definitia »

TABÁR s.n. (Ist.) Haină medievală care se purta pe deasupra armurii. [< fr. tabar]. Vezi definitia »

PLANÁR, -Ă adj. (mat.) care prezintă planaritate. (< engl. planar) Vezi definitia »